
Ce este depresia postnatala?
Depresia postnatală este un tip moderat sau sever de depresie care apare în cazul mamelor în primul an după naștere, debutând cel mai adesea în primele 3 luni. Printre simptome se numără tristețea persistentă, sentimentele de vină sau inutilitate, iritabilitatea, izolarea, modificarea apetitului sau a somnului, scăderea capacității de a gândi sau chiar gândurile suicidare. Poate afecta negativ atât mama, cât și copilul, fiind numită plastic ”hoțul care fură maternitatea” (Citu et al., 2022).
Această expresie m-a dus imediat cu gândul la oboseala cronică sau epuizarea parentală care poate, de asemenea, să fure bucuria maternității și împotriva căreia duc o luptă de mai bine de 4 ani.
Cât de des e întâlnită?
Până la una din 7 mame sunt afectate de depresia postnatală, adică în jur de 15%. Aceasta nu trebuie confundată cu baby blues, adică tristețea sau schimbările bruște de dispoziție care apar în prima lună după naștere în cazul a 80% dintre mame, dar care dispare de la sine într-una sau două săptămâni. Cazurile grave, de depresie postnatală cu elemente psihotice, afectează 1% din mame (Shagi et al., 2024).
Ei, dacă depresia postnatală afectează până la una din 7 mame (și nu e deloc de glumit cu ea), epuizarea parentală este chiar mai des întâlnită (și, din păcate, acceptată frecvent ca un dat al maternității).
Cum poți evalua rapid riscul?
Dacă dorești un punct de plecare pentru evaluarea riscului de depresie postnatală, acesta este chestionarul Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS), elaborat de Cox și colegii lui în urmă cu aproape 4 decenii. Îl poți completa online în mai puțin de 5 minute aici. Un scor total de peste 10-12 puncte din totalul de 30 este o indicație pentru a lua legătura cu un medic psihiatru sau un psiholog clinician pentru o evaluare detaliată. Tratamentul de primă linie constă în ședințe de psihoterapie, completate sau nu de medicație, în funcție de severitatea depresiei.
Oboseala cronică sau epuizarea parentală, pe de altă parte, poate fi mai ușor rezolvată prin lucrul ghidat la îmbunătățirea somnului bebelușului care poate ajuta mama să iasă din epuizare.
Principalii factori de risc
Este importantă înțelegerea factorilor de risc pentru prevenirea și testarea rapidă a mamelor vulnerabile. Printre cei mai importanți se numără depresia sau anxietatea anterioară, relația de cuplu precară, perturbări ale somnului, experiențe negative privind alăptatul, lipsa suportului social, sau evenimente de viață stresante (Bridget și Kearney, 2020).
Cum afectează mama și bebelușul?
Lăsată netratată, depresia postnatală poate afecta atât mama, cât și copilul, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Printre posibile efecte negative se numără atașamentul disruptiv, probleme de somn sau alimentație, întârzieri în dezvoltarea copilului, sănătate fizică și mentală precară a copilului ca și adult, cu cazurile grave putând ajunge chiar la suicidul mamei (Bridget și Kearney, 2020).
Legătura cu alăptarea exclusivă
În studiul lui Shiga et al. din 2024, mamele care își alăptau exclusiv bebelușul aveau un scor EPDS redus. Vedem așadar o corelație pozitivă între alăptare exclusivă și risc scăzut de depresie postnatală (dar nu o relație cauzală). Alăptarea exclusivă poate încuraja o stare mentală stabilă sau stabilitatea mentală poate favoriza alăptarea exclusivă. Oxitocina, secretată în timpul alăptării reduce cortizolul, secretat în condiții de stres. În cazul mamelor cu simptome de depresie postpartum, nivelul oxitocinei este însă scăzut, studiul arătând numeroase cazuri cu întrerupere rapidă a alăptării și simptome de depresie postpartum.
Presiunea alăptării exclusive
Chiar dacă alăptarea are efecte pozitive asupra sănătății mentale a mamei, în anumite cazuri poate genera stres suplimentar. E vorba despre eventuala obsesie privind alăptarea exclusivă sau eșecul alăptării. Acest eșec al alăptării este asociat cu vina și rușinea mamei, motiv pentru care este importantă încurajarea, dar nu forțarea alăptării (Shiga et al., 2024).
Este o situație pe care o întâlnesc, din păcate, de multe ori în consultații. Mama este atât de stresată că nu-și poate alăpta exclusiv bebelușul și pune atât de multă presiune pe ea (având în spate presiunea socială) încât toată casa e afectată, iar somnul bebelușului nu se așează nicicum, aruncând și mai mult în haos familia.
Despre mine
Eu sunt Ioana Oprean, psiholog licențiat, cu 4 ani de experiență în lucrul cu mamele pentru a ieși din epuizare și a se bucura de maternitate. Poți programa Consultație Somn Bebe pentru a stabili împreună pașii pentru îmbunătățirea somnului bebelușului tău sau poți achiziționa programul Mame ieșind din epuizare în care ținem legătura timp de 6 săptămâni și implementezi ghidat pașii pentru a ajunge la odihnă.